MARAMURES.FAN

Într-o zi, un bărbat cu fiul său munceau pe ogor. Deodată, omul zise: “Fiule, tu auzi ceva?”. “Nu, nu aud nimic”, zise băiatul. “Ascultă cu mare atenţie. Se aude ceva”, zise bărbatul. “Da, parcă se aude o căruţă”, se lumină băiatul. “Într-adevăr, e o căruţă. Dar e o căruţă goală”, preciză omul. “De unde ştii că e goală?”, întrebă băiatul. “Pentru că numai căruţele goale fac zgomot aşa mare”, mai zise bărbatul şi îşi continuă lucrul.

Cam aşa stă treaba şi cu politica românească. Toate “căruţele goale” fac un zgomot asurzitor, agitându-se şi gesticulând pentru a atrage atenţia asupra lor, nicidecum pentru a comunica ceva. Toate “căruţele goale” iau la rând televiziunile centrale ca să demonstreze poporului incomensurabila lor inteligenţă şi pricepere în toate chestiunile ţării, deşi, în realitate, ele nu se pricep la nimic. Culmea este faptul că unii dintre ei, după astfel de prestaţii, ajung înalţi demnitari, chiar miniştri. Şi astfel, “căruţele goale” ajung să controleze ministere importante şi să dea dispoziţii, care privesc un număr foarte mare de oameni.
Dar, cel mai bine, “căruţele goale” se aud în campania electorală. Hodorogesc pe coclaurile judeţului şi ţin discursuri sforăitoare despre chestiuni la care nu se pricep, dar pretind că sunt dispuşi să se sacrifice să înveţe. “Căruţele goale” se pricep foarte bine să-şi atace contracandidaţii, la adresa cărora găsesc cele mai mizerabile epitete, crezând că numai doborându-l la pământ pe adversar se poate ridica deasupra tuturor. Simfonia căruţelor goale ne va asurzi până la începutul lunii iunie. De aceea, trebuie să fim cu mare băgare de seamă, în ziua votului, pentru ca nu care cumva să fim induşi în eroare. În schimb, o căruţă încărcată, ce se întoarce din câmp cu bucate, se aude altfel, mai ferm, mai apăsat şi lasă urme adânci pe drum. E lesne de recunoscut şi de făcut diferenţa.
Băgaţi de seamă dar, şi uitaţi-vă bine dacă cei care vă vorbesc sunt “căruţe goale” sau “căruţe pline”.

Cinci ani s-au fâstâcit autorităţile locale din Maramureş cu rampa de gunoi ecologică, nefiind în stare să le explice localnicilor avantajele acestei afaceri. Cât despre dezavantaje, s-au găsit destui cârcotaşi şi opozanţi să vorbească. Asta e. Nişte nepricepuţi!

În altă ordine de idei, perimetrele administrative ale multor comune din Maramureş gem de gunoaie aruncate aiurea de localnici sau turişti obraznici. Să le salubrizeze? Ei? Nici vorbă. Nişte mizerabili!
De unde se vede treaba că edilii nu prea excelează la acest capitol extrem de delicat, numit curăţenie. Ba mai mult: vin băieţii de la “Let’s do it, Romania!” şi vor să salubrizeze. Credeţi că toate primăriile sar în sus de bucurie? Aş, nici vorbă. Inimoasa echipă de la Let’s do it” s-a văzut nevoită să emită un comunicat de presă care te lasă cu gura căscată: “Foarte multe primării au refuzat această oportunitate de a-şi curăţa localităţile, pretinzând că nu au mizerii în localităţi, deşi pozele spun cu totul altceva. Ironic e că tocmai primăriile ale căror împrejurimi necesită cea mai mare implicare sunt cele care au refuzat cooperarea. “Un viceprimar a venit cu pretextul că “Suntem în plină campanie electorală, nu avem timp de aşa ceva”.
De fapt, ce înseamnă “în plină campanie electorală”? Credeţi că aspiranţii se întâlnesc cu electoratul pentru a purta “discuţii tovărăşeşti” despre viitorul comunei? Înseamnă negocieri pe tema “cât mă costă votul tău?” De ce investiţii are nevoie anume sau problemele legate de salubrizare nu interesează pe niciun candidat.
Adevăraţii candidaţi, care vor puncta în ochii electoratului fără a-şi plăti prestaţia, sunt cei care se vor implica activ în acţiunea de salubrizare de sâmbătă. Adică, vor pune mâna şi vor culege hârtiile de pe jos. Fără jenă, fără ruşine.
Caravana “Let’s do it” porneşte la drum. Anul trecut, am fost cei mai buni din România. E o provocare să ne păstrăm titlul de campioni. Depinde de fiecare echipă, de fiecare şcoală, de fiecare primărie. Judeţul Maramureş merită un obraz mai curat!

(Foto: Florin Puscas)

“La fel ca si in anii anteriori, se preconizeaza si anul acesta sa fim judetul nr.1 in Romania si acest lucru se datoreaza fiecarui voluntar care s-a responsabilizat si a avut puterea, determinarea si placerea de a ramane fidel proiectului “Let’s Do It, Romania!”. Iar gestul fiecarui voluntar de a iesi la curatenie este un gest mic, dar care contribuie la schimbarea in bine a lumii in care traim.

Iese in evidenta numarul mare de elevi implicati in acest proiect, ca si la editiile anterioare, indemnati de catre cadrele didactice si de catre Inspectoratul Scolar Judetean Maramures.

Datele colectate din judet pana la aceasta ora sunt urmatoarele:

-          numarul de voluntari in judet aproximativ 11.000 (inca se mai primesc date din regiune), din care in Baia Mare 2.000;

-          zonele ecologizate de catre voluntarii baimareni sunt: Baraj-Firiza, Valea Firiza, Lacul Bodi-Ferneziu, Valea Usturoiu, Valea Rosie, Valea Borcutului, Pădurea Stejarul, Săcălăşeni, Pădurea Două Veveriţe, Padurea Italsofa, Gutin;

-          zonele din judet in care s-a facut o mobilizare mai masiva au fost: Sighet, Borsa, Cernesti, Tg. Lapus, Somcuta, dar nu numai atat, inca asteptam date sa le cxentralizam;

-          cantitatea de saci se va transmite dupa centralizarea tuturor cantitatilor de catre serviciile de salubritate”.

Persoane de contact: Coordonator Judetean Delia Chiuzbaian, deliachiuzbaian@yahoo.ca, 0744-435450; Asistent Coordonator Judetean/Responsabil fundraising Cipri Grumaz, ciop_13@yahoo.com, 0746-518369

Au apărut, pe la periferia eşicherului politic, câţiva indivizi care au mirosit că povestea cu candidatura din postura de independent e o afacere bună; mai ales după renaşterea Pieţei Universităţii, în iarna acestui an. Ce n-au înţeles ei este faptul că independenţa pe care azi o invocă nu poate funcţiona pe post de detergent.

Cazierul politic e ca şi cutia neagră a avioanelor: înregistrează tot. După ce te-ai plimbat prin şapte partide, a poza în independent înseamnă din două una: ori te-ai supărat ca ţiganul pe sat, pentru că nu ai prins locuri eligibile pe liste, ori nu mai eşti acceptat de partidele politice din pricină de infidelitate dovedită.
Ori astfel de indivizi compromit statutul de independent, o idee de altfel generoasă şi de viitor.
Un independent sadea este cel care intră în politică neprihănit din punct de vedere al apartenenţei, care se simte capabil să administreze destinul unei comunităţi, dar nu vrea să adere la nicio doctrină politică. Sunt destui primari în Maramureş pe care electoratul i-ar vota indiferent de culoarea politică pe care o afişează în campanie. Asta înseamnă că e ales omul, nu partidul. Asta înseamnă că respectivul candidat poate fi chiar şi independent şi lumea tot îl alege.
Primarii aleşi prin vot politic sunt eliminaţi din sistem după patru ani. De regulă, sunt incompetenţi şi nu fac faţă provocărilor. Ei caută să se îmbogăţească cât pot de repede, conştienţi fiind că nu o vor duce mult în funcţia pe care o ocupă.
Şansa independenţilor ţine de altceva: de un răspuns valid la retorica întrebare a lui Caragiale – “Eu cu cine votez?” Adică acea alternativă pe care electoratul o invocă din patru în patru ani.
Problema e că, după câştigarea alegerilor, noua putere politică se preocupă îndeaproape de soarta independenţilor, pe care încearcă să-i racoleze prin diferite metode (mai mult sau mai puţin ortodoxe).
Dar, cine ştie? Poate va veni ziua în care independenţii să aibă suficientă credibilitate pentru a fi o voce fermă pe scena politică românească.

La noi, la români, există prostul obicei ca, la fiecare schimbare de guvern, fiecare ministru să încerce să-şi impună propria “viziune de dezvoltare” şi să şteargă cu buretele tot ce a făcut predecesorul său, pentru simplul motiv că el face parte dintr-un alt partid sau alianţă politică. Această atitudine e generată de orgoliu şi de visul de nemurire al celui aflat vremelnic într-un post de conducere public.

Când mult mai benefic ar fi un program pe termen lung, cu ţinte şi termene precise şi pe care cei care se perindă la guvernare să-l îndeplinească în aceste condiţii, jurnaliştii nici nu ar mai avea rost să-i întrebe pe proaspeţii miniştri ce au de gând să facă. Toată lumea ar şti că trebuie continuat programul de reabilitare a drumurilor şi construcţia de autostrăzi (cu un număr de kilometri/an precis stabilit); toată lumea ar şti că trebuie continuată reforma în educaţie şi sănătate ş.a.m.d.
Noroc cu Uniunea Europeană şi organismele financiare internaţionale, care impun anumite politici şi urmăresc ca ele să fie continuate, că altfel politica românească s-ar transforma într-o haiducie. Oricum, preocuparea majoră a celor aflaţi la putere (prin rotaţie) este să intre în posesia unei cantităţi cât mai mari de bani publici.
Însă cea mai spinoasă problemă ţine de deconcentrate. Din patru în patru ani, în fruntea acestor instituţii publice judeţene sunt numiţi tot felul de indivizi dubioşi, care nu au absolut nicio tangenţă cu domeniul respectiv, singurul lor merit fiind apartenenţa politică.
Toată lumea ştie că prefectul este reprezentantul guvernului în teritoriu şi e firesc să se schimbe o dată cu executivul. Dar directorii de deconcentrate de ce nu pot fi numiţi printr-un concurs de competenţă? Sigur că şi acuma se organizează, de ochii lumii, astfel de concursuri. Dar nu crede nimeni în corectitudinea lor.
Politicienii români sunt prea avizi de putere, de bani, de influenţă pentru a putea aplica normele unei politici performante.

Echipa Let’s Do It, România din Maramureş a fost în plin proces de cartare în acest weekend şi rezultatul se vede! În perioada 5-6 mai 2012, organizatorii au descoperit mai multe zone ce necesită atenţia noastră decât cele propuse iniţial.

Data limită pentru a propune zonele de cartare a fost vineri, 4 mai 2012. Până la această dată, au fost doar două primării care şi-au manifestat interesul pentru a ne ajuta, atat cu voluntari pe data de 12 mai, cât şi cu organizarea în preajma localităţilor lor. Ca urmare, organizatorii au pornit în recunoaştere în întreg judeţul, desi primariile s-au laudat cu zone curate, prea ocupatii fiind probabil de campania electorala.

Şase echipe de voluntari, cu sprijinul ATP Exodus, au vizitat pe data de 1 mai împrejurimile municipiului şi pe datele de 5 şi 6 mai regiunile din restul judeţului. Aceştia au descoperit că mormane de gunoaie există, mai ales în zona  Maramureşului istoric. Zone mai puţin frecventate, mai ales acelea de pe albiile râurilor, sunt efectiv îngropate sub gunoi.  Acum este momentul prielnic pentru a curăţa aceste meleaguri!

Înregistrarea voluntarilor se face pe adresa de mail maramures@letsdoitromania.ro , iar în data de 12 mai voluntarii vor pleca din faţa Casei Tineretului, bd. Unirii, nr. 13, de la ora 9.00. Proiectul Let’s Do It, România este susţinut în Maramureş de ATP Exodus.

Printre zonele cu o importanţă deosebită, echipa doreşte să enumere Pădurea Stejarul, Vălenii Şomcutei, Săcălăşeni, Baraj-Firiza, Pădurea Două Veveriţe, Vârful Gutin-zona Han Pintea şi izvorul, Ruscova-Repedea-Poienile de Sub Munte pe albia raului, Valea Viseului-Bistra si Borsa.

Cei care doresc să se mai înscrie pot să o facă fie la adresa de mail ilovan_ionut_alexandru@yahoo.com , împreună cu şcoala, fie la adresa maramures@letsdoitromania.ro, independent sau la numărul de telefon 0744992277.

În data de 12 mai voluntarii vor pleca din faţa Casei Tineretului, bd. Unirii, nr. 13, de la ora 9.00. 

Persoane de contact:

Coordonator Judetean Delia Chiuzbaian, deliachiuzbaian@yahoo.ca, 0744-435450; Asistent Coordonator Judetean/Responsabil fundraising Cipri Grumaz, ciop_13@yahoo.com, 0746-518369; Responsabil comunicare Corina Muntean, corri_hmt@yahoo.com, 0752-128375

Site: http://www.letsdoitromania.ro
Blog http://www.blog.letsdoitromania.ro
Twitter: http://www.twitter.com/letsdoitro
Cauza de Facebook: http://apps.facebook.com/causes/causes/403155/
Pagina de Facebook: http://www.facebook.com/LetsDoItRO

Anul trecut, când actuala putere era in opozitie si când tara se cutremura de dezastrul de la Bacalaureat, liderii USL tineau isonul „nedreptatitilor”, declarându-se impotriva „odioaselor” camere de luat vederi ce supravegheau salile de examen.

Iar Androneasca, ex-ministru PSD al Educatiei era de parere ca absolventii de liceu ar trebui sa intre la facultate chiar si fara diploma de bacalaureat. Defapt, ce s-a intâmplat? A fost opturata vena care alimenta cu sânge universitatilen particulare. Universitati care incasau sume uriase de bani de la analfabeti. Profesorii (multi recrutati din rândul parlamentarilor) ramâneau cu banii, iar licentiatii cu diplome fara nicio valoare. O escrocherie la nivel national, un Caritas universitar, cu tentacule in zone administrative si politice.

Supararea a fost foarte mare anul trecut, iar pierderile financiare din industria subterana a invatamântului superior particular au ramas si pâna la aceasta ora incalculabile. Asa se explica deranjul mare in alcatuirea guvernului Ponta. Solutia „Corina Dumitrescu” la Educatie a fost rodul unor presiuni extrem de puternice, care a bulversat toata schema initiala, cu Andrei Marga titular. Cum Ponta a cedat in fata grupurilor de interese (Corina Dumitrescu este fondatoarea universitatii particulare „Dimitrie Cantemir”), pe Marga l-a impins, nefiresc, la Externe, iar pe Titus Corlatean, programat la Externe, l-a impins la Justitie.

Asa cum Marga nu are ce cauta la Externe si Corlatean la Justitie, asa nici Dumitrescu nu are ce cauta la Educatie. De ce? Pentru ca maramureseanca nu are absolut niciun interes sa continue reforma in invatamântul preuniversitar. Pentru institutia condusa de Corina Dumitrescu, aplicarea noii Legi a Educatiei inseamna sinucidere curata. Ori, Corina Dumitrescu este nominalizata pentru functia de ministru al Educatiei. O incompatibilitate evidenta. Un conflict de interese, din care de pierdut va avea societatea româneasca. Caci e putin probabil ca Dumitreasca sa-si sacrifice propriul job pe altarul sfânt al educatiei si al interesului national.

Duminica, 6 mai, Ponta a renuntat la Corina Dumitrescu:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12183941-victor-ponta-nominalizez-alta-persoana-functia-ministru-educatiei-senator-ioan-mang.htm?cfnl=

PS Duminica, 6 mai:

Puţini vor fi cei care vor rezista tentaţiei de a ieşi la iarbă verde în acest weekend prelungit, garnisit cu două zile libere, oferite cu generozitate electorală de guvernanţi. Picnicarii vor invada toate spaţiile verzi disponibile din jurul oraşelor, fără să ţină cont de noua lege.

Autorităţile locale ar fi trebuit, în mod normal, să delimiteze anumite zone şi să asigure salubrizarea acestora. Timpul a fost prea scurt de la promulgarea legii până în prezent. În plus, e precampanie electorală. Oamenii muncii de la oraşe şi sate trebuie să guste din plin din acest miniconcediu, astfel încât nu se vor da nici amenzi. Cu alte cuvinte, va fi un dezmăţ total şi o siluire a tuturor zonelor de agrement, cu tone de pet-uri şi deşeuri menajere. Ce contează? Vin băieţii de la “Let’s do it, Maramureş!” şi fac curat în urma petrecăreţilor. Pe 12 mai. Legea picnicului e bună. Problema e că nimeni nu o va respecta şi, ceea ce e mai grav, că nimeni nu-i va amenda pe cei care o încalcă. N-am avut nevoie de o lege a picnicului ca să dăm amenzi celor ce aruncă cu dispreţ, gunoaiele în albiile cursurilor de apă sau în tufe. Nu s-a auzit niciodată de vreun cetăţean român care să fie sancţionat în vreun fel, pentru că a aruncat pe jos, intenţionat, o hârtie sau un ambalaj. Dacă zece oameni dintr-o comunitate ar fi sancţionaţi pentru astfel de fapte cu câte 10 milioane lei fiecare, fiţi siguri că puţini s-ar mai încumeta să dispreţuiască legea. Iar cei care vor ieşi la iarbă verde nu vor ezita să strângă resturile într-o pungă, pe care să o arunce la tomberon (dacă există) sau să o ducă acasă.
Pentru români, picnicul e un sport naţional. Toată lumea adoră să iasă în natură şi să consume cantităţi mari de carne prăjită la grătar şi stropită din belşug cu băuturi alcoolice. Mai ales de 1 mai, după o iarnă apăsătoare. Dar nimic nu-i împiedică pe cheflii să se poarte civilizat în evadările lor, în inima naturii. Poate doar bunul-simţ sau lipsa unor măsuri coercitive severe.

Iniţial, moţiunea de cenzură de vineri trebuia să fie un simplu exerciţiu de imagine al opoziţiei. Însă modul în care au evoluat ulterior evenimentele îţi lasă sentimentul că totul e un proiect nu al opoziţiei, ci al puterii, respectiv al preşedintelui Băsescu.

“Trădările” parlamentarilor PDL par a fi programate (1-2 pe zi), astfel încât opoziţia s-a trezit în situaţia “uluitoare” că poate răsturna guvernul Ungureanu, deşi nu-şi doreşte acest lucru. Iar motivele ţin de o logică elementară: nu ai ce să cauţi la guvernare cu şase luni înainte de alegeri, în plină criză economică europeană şi negocieri dure cu FMI. Orice decizie e sinucigaşă: măreşti pensiile şi salariile, dai apă la moară PDL-ului care te va acuza de măsuri populiste, distructive pentru economia ţării; menţii îngheţate pensiile şi salariile, te discreditezi în faţa electoratului.
Antonescu a declarat ferm că soluţia este ca USL să-şi asume guvernarea, iar Ponta funcţia de prim-ministru. Ponta a înţeles, atenţionat de bătrânii din PSD, că totul e o capcană şi o dovadă de făţărnicie din partea lui Crin. A refuza postul (pentru că Băsescu sigur îl va propune, în cazul în care moţiunea trece şi guvernul pică) e o dovadă de laşitate.
În aceste condiţii, se prea poate ca vineri să asistăm la scene în care parlamentari ai puterii se vor ridica din bănci (în ciuda interdicţiei conducerii partidului) şi vor vota pentru moţiune. Liberalii, in corpore, vor proceda la fel. Dar social-democraţii vor ezita în faţa urnei şi poate se vor găsi câţiva care să voteze împotriva moţiunii.
Social-democraţii sunt, în acest moment, singurii care nu-şi doresc ca moţiunea să treacă, fiind extrem de expuşi în faţa tăvălugului politic care va urma.
PDL are o bună şansă să puncteze la imagine dacă e înlăturat de la putere şi de a-l victimiza pe Ungureanu, în condiţiile în care acesta e cotat, în sondajele de opinie, în topul încrederii de care se bucură din partea populaţiei.
Moţiunea de vineri va fi un examen de maturitate pentru USL, cu atât mai mult cu cât relaţiile PSD-PNL sunt deosebit de tensionate din pricina listelor pentru alegerile locale. O mare iubire între Crin şi Ponta nu a fost niciodată. Sunt două săbii într-o teacă. Interesul comun e obţinerea puterii. Machiavelismul e doar apanajul unuia…

Centrul Europe Direct Maramures va organiza cu prilejul Zilei Europei, pe 9 mai 2012, Conferinta “Proiecte europene – Dezvoltare si parteneriat pentru Maramures”, in cadrul careia vor fi prezentate proiecte de succes
pe plan local.

Invitam sa se inscrie cu prezentari de proiecte: reprezentanti ai autoritatilor locale, institutii publice, Consiliile Locale ale Tinerilor si Copiilor, ONG-uri, elevi si studenti, cadre didactice, intreprinzatori, jurnalisti, care au in implementare sau au finalizat proiecte europene, in judetul Maramures.

Inscrierile se pot face pana pe 4 mai 2012.

Margareta Capilnean, Coordonator Centrul Europe Direct Maramures, Baia Mare, Bd. Traian 9/16, Tel/Fax: 0262.224870, 222409, 2221380; Web:www.europedirect.cdimm.org

Nu există drumuri mai deplorabile în România decât cele din Maramureş. Şi, cum România stă lamentabil la capitolul drumuri la nivel european, putem spune că drumurile din Maramureş sunt cele mai proaste de pe continent. Un record care nu ne onorează. Dimpotrivă.

Turiştii care ne-au vizitat regiunea zic: “da, e frumos, dar au nişte drumuri îngrozitoare; nu vă recomand; sunt şi alte zone pitoreşti în România, cu drumuri impecabile.”
Proprietarii agropensiunilor din Maramureşul istoric se plâng că nu au clienţi, dar nu din pricina crizei, ci a drumurilor.
Dacă cei care ne vizitează o dată pe an reclamă calitatea drumurilor şi ne ocolesc, pentru că nu vor să-şi distrugă maşinile, ce să zică proprietarii de autoturisme care îşi au domiciliul în judeţul nostru? Şi care plătesc rovignetă, taxe şi impozite… Adică, plătesc un serviciu de care nu beneficiază. E ca şi cum ai merge la frizer, i-ai plăti frizerului un tuns normal şi ai ieşi din frizerie aşa cum ai intrat; dar cu mai puţini bani în buzunar.
Cu maşina e şi mai complicat. Nu numai că plăteşti taxa de drum, asigurarea obligatorie, revizia periodică, ci şi bucşi, rotule, trapezi, din pricina drumului accidentat. Şi asta o dată la câteva luni, spre bucuria mecanicilor auto şi a furnizorilor de piese de schimb.
Abia atunci când ieşi din judeţ şi ajungi să rulezi pe şosele perfecte, semnalizate şi bine întreţinute, îţi dai seama de calvarul pe care-l înduri. Pentru că şoferul maramureşean tace şi înghite în sec, scoate banii, plăteşte şi se duce mai departe, hodorogindu-şi maşina pe drumurile desfundate. Nu se revoltă niciodată, nu zbiară, nu ţipă, nu protestează. E învăţat să îndure, de pe vremea comuniştilor. De altfel, în Maramureş, nici n-a fost Revoluţie…
Drumurile sunt aceleaşi; construite în urmă cu patru-cinci decenii. Noul regim nu a făcut decât să peticească. Cum s-a ajuns aici şi cât va mai dura, nimeni nu ştie. E un mister care se adaugă altor mistere ce învăluie legendarul Maramureş pentru totdeauna.

(Foto: Florin Puscas)

(Foto: echipa Let’s do it Maramures)

Anul acesta, Ziua Curăţeniei Naţionale (desfăşurată sub genericul Let’s do it, Romania!) se va desfăşura în luna mai. Ideea a prins la români, ceea ce e foarte bine. Avem participarea bună (28.000 de voluntari numai în Maramureş, ceea ce înseamnă dublu decât orice judeţ din ţară), avem rezultate (sute de tone de deşeuri colectate de pe toate coclaurile).

Se pare că explicaţia pentru buna participare de anul trecut s-a datorat implicării Inspectoratului de Învăţământ şi mobilizării la nivelul tuturor şcolilor din judeţ. Un bun prilej să-i lăudăm pe profesori că au fost părtaşi la o faptă bună.
Maramureşul e plin de gunoaie aruncate la întâmplare în albiile râurilor, pe marginea drumurilor, în păduri, pe traseele turistice etc. Maramureşul e mizerabil. Oamenii îl fac mizerabil.
În oraşe se mai spală uneori caldarâmul de praf cu parfum de liliac, dar la ţară, multe zone periferice sunt gropi de gunoi neautorizate. Pentru zonele de agrement frecventate de orăşeni la sfârşit de săptămână, în timpul verii, nu există firme de salubrizare. De aceea, aici tronează mormane de gunoi care aşteaptă, an de an, Ziua Curăţeniei Naţionale.
Dispreţul oamenilor e mare. De aceea, şi cantitatea de gunoi ce inundă natura e extrem de mare. Voluntarii, oricât de mulţi ar fi, nu adună nici 1% din câtă mizerie nedegradabilă există. Dar e un început bun. Un gest care ne dă speranţa că mai mulţi români vor deveni responsabili.
Ziua Curăţeniei Naţionale exersează, pe de altă parte, conceptul de voluntariat; adică, de a face ceva pentru care nu aştepţi de la nimeni vreo recompensă financiară. Se va face ceva în folosul comunităţii.
Probabil ar trebui gândite şi alte programe care să-i implice pe tineri (dar şi pe adulţi) în acţiuni de voluntariat, înţelegând că astfel se adaugă valoare regiunii în care trăieşti.
Un Maramureş curat înseamnă o regiune ecologică, sănătoasă, dar mai înseamnă şi o moştenire preţioasă pentru generaţiile viitoare.

Pe aceiasi tema:

http://dorinstef.blog.com/2010/08/16/let%E2%80%99s-do-it-romania-pitoreasca/

http://dorinstef.blog.com/2011/07/19/pe-noi-cine-ne-amendeaza/

http://dorinstef.blog.com/2011/09/29/o-lectie-deschisa-de-voluntariat/

Zilele acestea, au făcut deliciul presei două ştiri; una referitoare la posibilitatea ca statul să-i amendeze (cu 10 milioane lei vechi) pe cei care nu se prezintă la vot, respectiv încercarea bisericii (Episcopia Ortodoxă a Sloboziei) de a-i amenda (cu 50 milioane lei vechi) pe enoriaşii care aprind alte lumânări decât cele oficiale, fabricate şi binecuvântate de BOR.

Ambele incidente sunt evidente derapaje ale funcţionării statului de drept, iar opinia publică le va taxa ca atare. Tentativele nu vor avea sorţi de izbândă. Va rămâne în urmă o dezbatere publică de substanţă, care va întări şi mai mult rolul şi puterea societăţii civile în raport cu organizaţii sau instituţii ale statului.
Povestea cu obligativitatea votului e oarecum de înţeles, iar argumentele invocate de iniţiatorii proiectului de lege au o doză de obiectivitate: se poate ajunge în situaţia halucinantă ca un primar sau un parlamentar (sau chiar un şef de stat) să fie ales cu un număr incredibil de mic de voturi, pentru că marea majoritate refuză să se prezinte la urne. Şi-atunci, pe bună dreptate, somnul raţiunii poate naşte monştri (e suficient să ne imaginăm cum ar fi România condusă de Gigi Becali sau Dan Diaconescu!).
Dar nu amenda pentru neparticiparea la vot e soluţia. Nu poţi transforma un drept într-o obligaţie. Adică, ba poţi, dar în secunda următoare ai suspendat democraţia. De altfel, se constată în ultimul timp unele tendinţe ale statelor cu regim democratic, capitalist de a aplica măsuri coercitive, inspirate probabil de practica regimului comunist.
Cea mai mare nemulţumire a electoratului este calitatea îndoielnică a politicienilor intraţi în cursă. De aici refuzul de a participa la vot. Probabil că partidele ar trebui să organizeze alegeri preliminare, în urma cărora să fie stabiliţi candidaţii. Aşa-zisele sondaje interne nu au nicio credibilitate şi pot fi uşor trucate. Apoi, electoratul mai are la dispoziţie aşa-zisul “vot de blam”, care constă în anularea buletinului de vot (două ştampile).
Clasa politică are o problemă de imagine şi credibilitate. De ce să plătească electoratul pentru neputinţa politicienilor de a se reforma? Cât priveşte accidentul de la Slobozia, cu lumânările… e normală solicitarea preotului. Prostia se plăteşte. Cinci mii lei e o sumă mică pentru cei săraci cu duhul. Însă, cu certitudine BOR va reveni cu precizări înţelepte şi lucrurile vor reintra în făgaşul normal.

În anul de graţie 2012, sărbătorile de Paşti nu sunt cu nimic mai speciale decât cele de anul trecut sau acum doi ani. Populaţia României e majoritar creştină şi preponderent ortodoxă. Prin urmare, vor bate clopotele, în noaptea de sâmbătă spre duminică, pentru a vesti Învierea Domnului, în aproape toate lăcaşele de cult din Maramureş.

În unele sate, se mai păstrează obiceiul ca preoţii să sfinţească bucatele pe care oamenii le aduc în coşuri la biserică. Există credinţa că vinul, pasca, şunca şi oul roşu sunt astfel curăţate, dau putere şi sănătate. Multe alte obiceiuri specifice satului tradiţional s-au pierdut sub tăvălugul necruţător al globalizării, care uniformizează totul în cale. Biserica rezistă. Dar nu se ştie pentru câtă vreme.
Încă mai vin în Maramureş străini, de prin sudul ţării sau de pe alte meleaguri, dornici să petreacă Paştile în Maramureş. Îi atrage cele câteva puţine obiceiuri ce s-au păstrat mai mult sau mai puţin alterate. Îi mai atrage evlavia poporului din Maramureş şi insulele de peisaj pitoresc care au scăpat de şenilele tractoarelor şi drujbele butinarilor.
La oraş, de Paşti, se accentuează spiritul comercial, în mod firesc am spune, din moment ce trăim într-o societate comunistă. Ouăle trebuie cumpărate, cozonacul trebuie cumpărat, vinul trebuie cumpărat, totul trebuie cumpărat şi consumat, conform unei tradiţii aproximative.
Sărbătoarea de Paşti e o osmoză între un eveniment religios, consumul unor bucate specifice şi, în subsidiar, aniversarea unui nou ciclu vegetaţional (care, în antichitate, marca Anul Nou primăvăratic).
Dar cel mai important aspect al Paştilor este reuniunea familiei. Unii se întorc acasă de peste mări şi ţări. Alţii din capitală sau din alte oraşe ale ţării. Şi stau la aceeaşi masă. Şi ciocnesc ouă roşii, şi râd, şi mănâncă pască, şi povestesc cum a fost viaţa fiecăruia în ultimul an. Satul se adună la biserică. O reuniune de familie mai mare.
Cum vor arăta şi cum se vor desfăşura Paştile peste un secol… Greu de spus. În mod cert, prea puţine din ingredientele de azi se vor mai regăsi în compoziţie. Spiritul va fi însă acelaşi.

Duminica trecută, o parte din creştinii de rit catolic, respectiv romano-catolicii, au sărbătorit Paştile. Duminică, alţi creştini de rit catolic, respectiv greco-catolicii, împreună cu ortodocşii (aceştia din urmă, majoritari în ţara noastră), vor sărbători şi ei Paştile, adică Învierea Domnului.

Un lucru e cert: una din cele două sărbători este falsă. Cel puţin asta este percepţia omului de pe stradă. Preoţii au argumente şi găsesc explicaţii cât se poate de doctrinare privind acest decalaj. Dar pe omul de pe stradă nu-l interesează. El ştie una şi bună: pentru naştere şi moarte trebuie să existe date bine fixate în calendar.
Faptul că Învierea este considerată o sărbătoare mişcătoare e împotriva firii. Dar mult mai grav este faptul că fiecare cult creştin în parte stabileşte o altă dată decât celelalte culte, cerându-le enoriaşilor să nu întrebe de ce se petrece acest lucru. Nicio explicaţie de pe lume nu rezistă în faţa unei logici simple, elementare. În mod firesc ar fi fost ca toate cultele creştine să aibă câteva elemente comune, printre care sărbătoarea Naşterii şi a Învierii. Restul poate fi teorie şi doctrină…
Existenţa acestui decalaj (al datei privind Învierea Domnului) provoacă nelinişti interioare pentru orice creştin de bună-credinţă: oare sărbătoarea pe care o ţin eu este cea adevărată sau a vecinului, care a ţinut-o în urmă cu o săptămână?
Preoţii fiecărui cult susţin că religia lor este calea cea dreaptă, iar religia potrivnicilor este religia cea strâmbă. Preoţii ne cer să credem că ei au dreptate. Dar şi preoţii celuilalt cult le cer enoriaşilor să creadă că ei au dreptate. Şi oamenii îi cred. Şi pe unii, şi pe alţii. Pentru că religia se bazează pe credinţă. Poţi să nu crezi şi să faci un pas lateral. Poţi, e adevărat. Dar mai eşti om? Sau devii o piatră ori o plantă?
Şi e atât de simplu: preoţii ar trebui să pună capăt vrajbei, să lase orgoliile deoparte (aşa cum ne spun nouă să facem în timpul fiecărei predici duminicale) şi să stabilească o singură sărbătoare de Paşti pentru toate cultele creştine şi care, neapărat, să nu fie una mişcătoare în calendar. E simplu de spus, dar extrem de greu de făcut, când e vorba de patimi omeneşti.

Fostul consilier prezidenţial, Sebastian Lăzăroiu, dezvoltă un scenariu politic pornind de la deal-ul propus de Traian Băsescu: “Ponta vrea să ajungă premier, Antonescu preşedinte, cu sprijinul USL. În condiţiile actuale, cele două dorinţe sunt departe de realizare. De ce? Traian Băsescu nu îl va numi pe Ponta premier, chiar dacă USL va lua 50% plus unu.

Argumente: Constituţia spune că, dacă un partid ia 50% plus unu, nu o alianţă, atunci preşedintele trebuie să nominalizeze premierul de la acel partid (USL e o alianţă); Ponta a mai refuzat o dată funcţia, aşa că ar fi justificat să nu i-o mai ofere. Dacă USL vrea să îl suspende/demită pe preşedinte, având majoritatea, nu va reuşi, deoarece CCR se va pronunţa nu doar pe cererea Parlamentului de suspendare, ci şi pe hotărârea Parlamentului de suspendare. Dacă CCR va considera că nu sunt încălcări ale Constituţiei şi Parlamentul va vota suspendarea, atunci foarte probabil CCR va declara neconstituţională hotărârea Parlamentului de suspendare. Chiar dacă va trece suspendarea, nu va fi validată demiterea prin referendum (9 milioane trebuie să voteze pentru). Aşadar, singura şansă pentru Ponta de a fi premier este să aibă un preşedinte favorabil. Adică, de exemplu, pe Antonescu. Chiar şi dacă Ponta ar avea o şansă cât de mică să ajungă premier, Antonescu ar urma să fie ales preşedinte abia în 2014. Nu are nicio garanţie că PSD îl va susţine în 2014. Dacă Ponta va fi mai popular, atunci PSD va intra în cursă cu Ponta. Dacă Antonescu ar fi intrat în al doilea tur de scrutin în 2009, probabil ar fi câştigat prezidenţialele, cu ajutorul maşinăriei electorale a PSD. Pe care nu ştie dacă o va avea la dispoziţie în 2014, dar cu siguranţă o va avea în 2012, dacă parlamentarele şi prezidenţialele ar fi în acelaşi timp. Adică, dacă PNL susţine pe Ponta la funcţia de premier, atunci şi PSD trebuie să îl susţină pe Crin la funcţia de preşedinte. Aşadar, dacă Ponta şi Antonescu ar accepta deal-ul propus de Traian Băsescu (“alegeri prezidenţiale şi parlamentare în acelaşi timp contra modificarea Constituţiei”), atunci şansele lor de a-şi atinge obiectivele ar creşte considerabil. Well?!”
Lăzăroiu este, în continuare, portavocea preşedintelui. Mesajul lui încearcă să-i convingă pe liderii opoziţiei să accepte totuşi propunerea lui Băsescu, după ce scrisoarea a fost ruptă teatral în faţa delegaţilor de la Congres. Ponta şi Antonescu bănuiesc în spatele ofertei o capcană băsesciană. Singurul scenariu valid pe care Băsescu îl poate avea în vedere se referă la candidatura lui Ungureanu pentru preşedinţie, ceea ce ar însemna o locomotivă pentru alianţa aflată la putere.

Editia print: Dorin Stef, Miorita s-a nascut in Maramures, Editura Dacia, Colectia Universitaria, Seria Philologica, Cluj Napoca, 2005 (ISBN 973-35-1923-5)

Integral: http://dorinstef.blog.com/istoria-exegetica-a-mioritei/

Strategia pe termen lung a unui popor nu poate să vizeze decât educaţia, adică ceea ce prepari (în laboratoarele incredibil de sensibile ale şcolii) şi arunci pe piaţa muncii. De aici se modelează viitoarele generaţii.

În egală măsură, o societate responsabilă (nu vorbim de politicieni, pentru că din partea lor nu mai avem nicio nădejde) se ocupă de oamenii de vârsta a treia. Pensionarii. Generaţia care se pregăteşte să apună. Generaţia pe care statul a stors-o ca o lămâie şi căreia apoi nu-i mai găseşte rostul. Ea devine o povară, pentru că e bolnăvicioasă, consumă resurse medicale şi financiare, de la buget, fără să (mai) producă ceva.
Psihologic vorbind, pensionarea nu e un motiv de bucurie şi satisfacţie pentru nimeni. Gândul că ai spus ce ai avut de spus, că ai făcut ce ai avut de făcut, că ţi-ai îndeplinit misiunea şi că poţi să pleci… devine frustrant şi sâcâitor. De aceea, ar fi necesar ca societatea să gestioneze altfel problema pensionarilor. Pentru că bătrânii sunt o avuţie a unui popor. O avuţie de care nu ştim să ne folosim, în favoarea lor, a bătrânilor, în primul rând, şi în favoarea comunităţii din care fac parte.
Glasul Maramureşului a susţinut, în ultimele patru săptămâni, o campanie sub genericul “Fii persoană vârstnică activă!”. Am prezentat, în paginile ziarului, o serie lungă de poveşti de viaţă ale celor în vârstă, dovedind că, în multe situaţii, bătrâneţea poate fi a doua tinereţe; că oamenii se pot reinventa, ca destin, ca profesie…
Trebuie doar să nu abandonezi lupta, să nu cedezi ticurilor specifice celui pentru care viaţa nu mai înseamnă nimic.
Într-o societate echilibrată, vârstnicii reprezintă o forţă economică importantă, nu e neapărat sub aspect fizic, cât intelectual sau ocupaţional-necesar. Apoi mai sunt organizaţiile de voluntari, unde bătrânii pot activa cu mult succes (şi o vor face, dacă sunt încurajaţi şi se vor simţi utili).
Ne-am bucura dacă cititorii au apreciat campania noastră, dar şi mai mult ne-am bucura dacă numărul vârstnicilor activi va creşte. Şi ne referim în primul rând la cei de la oraş, pentru că, la ţară, bătrânii sunt singura forţă activă din agricultură. La oraş e mai multă melancolie şi mai mult abandon în faţa televizorului. Aici e nevoie de voinţă. Căci bătrâneţea nu e o vârstă, ci o stare de spirit.

Judecând la rece, putem spune că celebra de-acum “fugă a deputatului Boldea” este şi va rămâne un mare mister, dat fiind sistemul justiţiar din România. Prea puţini înalţi demnitari fac cu adevărat puşcărie. Harnici, procurorii DNA trimit oamenii în judecată pentru luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, fals în declaraţii şi în acte etc.

Dar ei, justiţiei, i se face milă de politicianul român şi îl scapă de umilinţa de a sta după gratii mai mult de o lună sau două. Şi atunci, de ce a fugit Boldea cât l-au ţinut călcâiele prin ţări africane? Greu de răspuns la întrebare, pentru că Boldea oricum nu va face închisoare, decât aşa, de ochii lumii.
Sau pe Adrian Năstase. L-a văzut cineva agitat că DNA-ul îl bombardează cu dosare? Nici vorbă. În ultima sentinţă, dată zilele trecute, Năstase a primit trei ani cu suspendare (pentru şantaj). Nici pentru crime politicienii români nu sunt condamnaţi. Primesc “cu suspendare”. Pentru că sunt politicieni. O vreme se retrag de pe scenă, stau la cutie, după care, cu mult tupeu reintră în forţă în politică şi fac pe eroii şi pe justiţiarii.
Procurorii DNA au cerut declanşarea procedurilor pentru urmărirea penală faţă de Lazlo Borbely, deputat şi ministru al Mediului, în acelaşi timp. Procurorii zic că a falsificat declaraţia de avere, pentru că bunurile dobândite la un moment dat nu au fost obţinute pe căi legale. Adică şi le-a însuşit ilegal. Deci, le-a furat. Sau, mă rog, banii cu care a cumpărat respectivele bunuri…
Se pregăteşte Borbely să fugă din ţară? Nici vorbă. Justiţia e la datorie. Avocaţii săi îl vor convinge pe judecător că inculpatul Borbely Laszlo nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu îi miroase.
Năstase, Borbely, Becali, Voiculescu ş.a. nu se lasă duşi de val şi doborâţi de sentimente atunci când se solicită ridicarea imunităţii în cazul lor. Ei apar pe sticlă cu pieptul bombat, ţanţoşi şi declară, invariabil, că “au încredere în justiţie”. Normal că au încredere. Justiţia nu i-a trădat niciodată.
Numai Boldea a fugit ca un copil. Dar este un copil al sistemului şi sistemul nu-l va abandona.
Să nu uităm că noi, electoratul, îi trimitem pe aceşti politicieni în parlament. Şi în nesimţirea lor, parlamentarii ne dovedesc de fiecare dată că ei sunt mai presus de legile pe care le fac.